Masimo E1 Serie Instrucciones De Uso página 68

• Pulsaţiile venoase pot determina în mod eronat valori indicate pentru SpO
poziţie Trendelenburg)..
• Pulsaţiile de la un balon de susţinere intra-aortic pot creşte frecvenţa pulsului pe afişajul oximetrului. Comparaţi frecvenţa pulsului
pacientului cu frecvenţa cardiacă ECG.
• Senzorul ar trebui să nu prezinte niciun defect vizibil, decolorare sau avariere. Dacă senzorul este decolorat sau avariat, încetaţi
să-l mai utilizaţi. Nu utilizaţi niciodată un senzor avariat sau unul care are circuitele electrice expuse.
• Desfăşuraţi cu atenţie cablul şi cablul pentru pacient pentru a reduce posibilitatea ca pacientul să se încurce sau să se stranguleze
accidental.
• Dacă utilizaţi oximetria puls în timpul iradierii întregului corp, menţineţi senzorul în afara câmpului de radiere. Dacă senzorul este
expus la radiaţii, valorile măsurate pot fi inexacte sau unitatea ar putea citi zero pe durata perioadei de iradiere.
• Nu utilizaţi senzorul în timpul scanării RMN sau lângă un dispozitiv RMN.
• Sursele de lumină ambientală puternice, cum ar fi luminile chirurgicale (în special cele cu sursă de lumină pe bază de xenon),
lămpile de bilirubină, luminile fluorescente, lămpile cu infraroşii şi lumina directă a soarelui pot interfera cu performanţele
senzorului.
• Pentru a preveni interferenţele provocate de lumina ambientală, asiguraţi-vă că senzorul este aplicat corect şi acoperiţi locul
senzorului cu un material opac, dacă este necesar. Neaplicarea acestei măsuri de precauţie în condiţii de lumină ambientală
puternică poate duce la determinări inexacte.
• Pot apărea valori crescute de COHb sau MetHb cu un nivel aparent normal de SpO
sau MetHb, trebuie efectuată o analiză de laborator (CO-oximetrie) a probei de sânge.
• Nivelurile ridicate de carboxihemoglobină (COHb) pot conduce la determinări SpO
• Nivelurile ridicate de methemoglobină (MetHb) vor conduce la determinări SpO
• Nivelurile ridicate de bilirubină totală pot conduce la determinări SpO
• Coloranţii intravasculari, precum verde de indocianină sau albastru de metilen sau coloranţii şi alte materiale cu aplicare externă,
cum este cazul lacului sau luciului de unghii, a unghiilor acrilice etc. pot conduce la determinări ale SpO
• Valorile inexacte ale SpO
• Pentru a preveni avarierea, nu udaţi senzorul şi nu-l scufundaţi în nicio soluţie lichidă. Nu încercaţi să sterilizaţi senzorul.
• Nu modificaţi sau transformaţi senzorul în niciun fel. Transformările sau modificările îi pot afecta performanţa şi/sau acurateţea.
• Nu încercaţi să reutilizaţi pentru mai mulţi pacienţi, să reprocesaţi, să recondiţionaţi sau să reciclaţi senzorii Masimo sau cablurile
pentru pacient, deoarece aceste procese pot afecta componentele electrice şi pot conduce la vătămarea pacientului.
INSTRUCŢIUNI
A) Alegerea locului
ATENŢIE: Anterior utilizării senzorului, asiguraţi-vă de integritatea fizică a acestuia. Nu trebuie să aibă fire rupte sau uzate sau
porţiuni avariate.
• Consultaţi Fig. 1. Locul preferat de monitorizare este scobitura din cavitatea urechii (cavum conchae [A]). (Se face
referinţă, de asemenea, şi la tragus [B], lobul urechii [C] şi coada helixului [D].)
• Locul trebuie curăţat. Înainte de amplasarea senzorului, locul trebuie verificat pentru a vă asigura că este curat, nu
prezintă semne de înroşire, umflături, infecţii sau exfoliere.
B) Ataşarea senzorului la pacient
1. Deschideţi punga şi extrageţi senzorul.
2. Consultaţi fig. 2. Orientaţi senzorul pentru a vă asigura că steluţa (1) de pe braţul emiţătorului este în faţa urechii
pacientului. Depărtaţi încet emiţătorul şi braţul detectorului pentru a le separa, astfel încât să cuprindă lobul urechii.
Plasaţi braţul emiţătorului în interiorul urechii externe, astfel încât să se sprijine pe scobitura din cavitatea urechii
(cavum conchae).
3. Plasaţi braţul detectorului pe spatele urechii (2). Suportul braţului detectorului ar trebui să fie poziţionat întins pe
spatele urechii, fără ca vreo porţiune a suportului să se plieze dedesubt.
4. Poziţionaţi partea inferioară a furcii senzorului (3) încât să se potrivească în porţiunea cea mai mică a lobului urechii.
Pentru confortul pacientului, senzorul auricular E1 poate fi ajustat după amplasare. Asiguraţi-vă că senzorul nu
presează pielea. Este recomandat ca emiţătorul să nu atingă tragusul.
5. Dacă senzorul auricular Masimo nu poate fi fixat corespunzător de ureche, luaţi în considerare utilizarea unui senzor
reutilizabil sau adeziv Masimo într-un alt loc de monitorizare.
6. Pacientul trebuie să îşi îndrepte capul în partea opusă faţă de urechea unde va fi ataşat senzorul. Ataşaţi urechea
de ancorare de pe cablu la suportul de ancorare. Îndepărtaţi protecţia adezivului de pe suportul de ancorare. Fixaţi
suportul de ancorare la pielea de la nivelul umărului pacientului. Consultaţi fig. 3. Nu fixaţi la hainele pacientului.
C) Ataşarea senzorului la cablul pentru pacient
LNCS
1. Consultaţi Fig. 4a. Orientaţi corespunzător conectorii senzorului şi cablului pentru pacient şi introduceţi conectorii
senzorului în întregime în conectorul de cablu pentru pacient.
2. Consultaţi Fig. 4b. Închideţi complet capacul de protecţie.
M-LNCS
1. Consultaţi Fig. 5. Orientaţi conectorul senzorului către conectorul cablului pentru pacient conform indicaţiilor.
2. Introduceţi în întregime conectorul senzorului în conectorul cablului pentru pacient până când acesta se blochează.
NOTĂ: Când schimbaţi locul de aplicare sau când reataşaţi senzorul, mai întâi trebuie să ataşaţi senzorul la locul de monitorizare,
apoi conectaţi cablul pentru pacient la senzor.
Testarea la stres sau în timpul exerciţiului
1. Ataşaţi senzorul auricular E1 la pacient urmând etapele din B (Ataşarea senzorului la pacient).
2. Diminuaţi deplasarea inutilă a senzorului în timpul mişcării excesive a pacientului. Utilizând un bandou pentru
pot fi determinate de anemia severă, perfuzia arterială scăzută sau artefactele de mişcare.
2
mai mici (de ex. regurgitaţie a valvei tricuspide,
2
. Când este suspectat un nivel ridicat de COHb
2
inexacte..
2
inexacte.
2
inexacte.
2
68
inexacte.
2
6041L-eIFU-0421